Duminica Sfintei Cruci

 

Duminica a treia a Postului Mare este numita a Sfintei Cruci sau "inchinarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci”. Aceasta duminica este asezata la jumatatea postului pentru a arata ca aceasta perioada de infranare este o rastignire interioara a Bisericii, pentru a primi slava si lumina Invierii. 

 

Imnografia acestei duminici ne arata ca sarbatoarea Crucii este un praznic ceresc in care ingerii impreuna cu oamenii inconjoara duhovniceste Lemnul cel sfant pe care S-a rastignit Hristos: "Acum ostile ceresti insotesc Lemnul cel cinstit, cu buna cucernicie inconjurandu-l si cheama pe toti credinciosii la inchinare (…). Bucura-te, cinstita Cruce, intarirea lumii.

 

Acest fapt este subliniat si in cadrul liturgic, in timpul Utreniei, Sfanta Cruce fiind adusa intr-o procesiune solemna in mijlocul Bisericii si unde ramane pentru intreaga saptamana - cu un ritual special de inchinare de-a lungul fiecarei slujbe. 

 

Biserica Ortodoxa nu desparte pe Hristos de Crucea Sa, devenita prin Inviere altar de jertfa vesnica, si nici nu desparte, rationalist, Crucea de Hristos Cel rastignit pe ea. In lumina Invierii, slava Crucii inunda umanitatea si universul, de aceea, Biserica se adreseaza ei ca unei persoane. De fapt, nu este un antropomorfism ori personalizare a unui obiect, ci Biserica se roaga, stiind ca, pentru vesnicie, Crucea este Hristos Cel rastignit. Acesta este si temeiul expresiilor de genul: "Bucura-te, Cruce, pazitoare a crestinilor” (Acatistul Sfintei Cruci). 

 

Duminica Sfintei Cruci este totodata si o lumina profetica a Patimirilor Domnului care se apropie.