Orbirea duhovniceasca - calea spre moartea sufletului

Toti am vazut oameni orbi, fie din nastere, fie din accidente, fie in urma unor boli grele. Un asemenea om orb la ochii trupului este vrednic de jale, de indurarea tuturor. 
 

Mult mai grea si mai vrednica de plans este insa orbirea mintii, a inimii, a vointei si constiintei. Caci si sufletul este cu mult mai de pret decat trupul. 
 

Ce intelegem prin orbirea sufleteasca sau duhovniceasca? Intelegem intunecarea si inrobirea sufletului prin tot felul de pacate sufletesti si trupesti. Adica trufia mintii, impietrirea inimii, slabirea vointei si a constiintei, necredinta, indoiala in credinta, sectarismul, deznadejdea, mandria, sinuciderea, uciderea sufleteasca si trupeasca, avortul, ura si mania dintre oameni, divortul, desfraul, minciuna, iubirea de averi, zgarcenia, lacomia, betia, lenea si altele.
 

Si toate aceste pacate ne robesc din cauza orbirii noastre sufletesti. Din cauza nepasarii, a necredintei unora in Dumnezeu, a lipsei de educatie crestina, de cunoastere a Evangheliei, din cauza lipsei de la viata Bisericii, a amanarii spovedaniei, a lipsei unui duhovnic bun, si a uitarii multora de moarte si de judecata ce ne asteapta.
 

Iata, deci, ce este orbirea sufleteasca si cat de mult ne robeste pe toti. Pe unii cu pacate trupesti, pe altii cu cele sufletesti si pe toti cu impietrirea inimii, cu lipsa rugaciunii, cu uitarea de Dumnezeu si cu multimea grijilor pamantesti.
 

Viata pamanteasca este scurta si plina de suferinta si amagitoare, iar viata cereasca este binecuvantata si plina de fericire vesnica. Sa parasim pacatele care ne orbesc si ne ucid sufletul si sa ne reintoarcem la Hristos. Nu-i de ajuns sa facem o cruce si sa zicem: “Doamne, Doamne!” Ni se cere o profunda innoire duhovniceasca a vietii.
 

Ni se cere sa aruncam de pe ochii sufletului tina patimilor de pana acum, spalandu-ne la apa Siloamului, adica la baia spovedaniei, apoi sa intram sub ascultarea lui Hristos si a Bisericii pe care a intemeiat-o pe pamant. Smerindu-ne, rugandu-ne, impacandu-ne unii cu altii, mergand regulat la biserica, facand milostenie dupa putere, crescandu-ne copiii in dreapta credinta si in iubire de Dumnezeu, devenim crestini buni, fii adevarati ai Bisericii Ortodoxe si mostenitori ai imparatiei Cerurilor. Amin.”                                                        

Parintele Ilie Cleopa